Uneori visele aleargă înaintea noastră, încercăm să le ajungem din urmă şi câteodată, prinzându-le, reuşim să le încastrăm undeva în timp, ca vise ce s-au împlinit şi au trecut la un alt nivel.
Alteori trec în viteză pe lângă noi, fără putinţa de a le atinge sau opri din goana lor nebună.
Visele nu vor muri vreodată, ele se vor transforma, vor evolua...
Încerc să nu le sufoc cu iubirea mea pentru că atunci mă vor privi îngândurate şi plictisite şi vor fugi în sufletul altuia.
Nu le las să îmi zâmbească strâmb şi stirb din amintiri prăfuite şi nici să rămână în urma mea, ci le aduc mai aproape de mine pentru a nu le pierde esenţa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu