About friendship...

"Friends.
They aren’t any such thing as good friend or bad friend.
Maybe there are just friend.
People who stand by you when you're hurt and who helped you feel not so lonely.
Maybe there are worth being scared for and hoping for and living for.
Maybe worth dying for too.
If that what has to be.
No bad friends.
Only people you want.
Need to be with.
People who build their houses in your heart."

Stephen King said that...and I love it.

Șperaclu poetic sau al stărilor de bine

Mă încearcă o stare...a conștiinței de sine.
Simt schimbarea apropiindu-se... o simt ca pe-o minune care se naște din mine și mă copleșește... nu e minunea mea... doar pornește de undeva din sinele meu...dintr-un loc lăuntric, străin mie până acum. Se avântă spre cercurile exterioare ale ființei, cu atâta forță încât uneori mă sperie – atunci o simt străină și depărtată, deși nu e.

Nu știu de ce scriu tocmai azi...
Poate pentru că suntem în data de 27...
Poate din cauză că se apropie o noua vișiniadă...
Poate „scrisul de azi” e rodul discuției de ieri cu prietenul dintotdeauna...
Sau poate așa, pur și simplu, mi-a venit un dor nebun de a scrie... ceva.

La început am vrut să scriu despre magia cifrei 7, despre bunătatea Joker-ului și despre puterea lor de a revela...lucruri și ființe...dar asta va fi altă poveste...

Mai bine să revenim la titlu și la haioșenii...Unii știu ce înseamnă...titlul, nu haioșeniile.
Da, din "Cireșarii" lui Chiriță, Constantin Chiriță

(rimeaza cu Costi Ioniță și cu Bond, James Bond; poate așa e mai ușor de reținut pentru unii...care oricum nu citesc blogul ăsta... de fapt nu prea citește nimeni, dar măcar îmi fac eu ordine în obiectul asta ce-mi zace între umeri... uneori chiar mă întreb la ce-mi folosește în afară de faptul că se ascunde în nisip din proprie dorință atunci când te aștepți mai puțin să facă asta).


Titlu: Șperaclu poetic egal...stai să deschid cartea ...
Da, aia a lu’ Chiriță... nu vreun dicționar...nu vreau să dau definiții pompoase și inexacte ...”când nu găsim cuvântul care trebuie punem ceva care merge, ca un șperaclu, oriunde și oricând [...] De pildă: minunat ... sau fantastic”.

Ei bine chiar merge ideea lui Chiriță oriunde și oricând... mai ales aici și acum pentru că nu știam ce titlu să aibă postul de azi...
Ce voiam să spun e că imi place voia bună și stările de liniște interioară

(și ce iureș am în cap acum, în timp ce scriu, parcă un stol de vrăbii puse pe harță s-au cuibărit între circumvoluțiuni și ciugulesc și fac prăpăd)

numai că ideile vin tot atât de repede pe cât pleacă...și mă pierd și mă rotesc printre ele și uit ce vreau să spun...încerc să prind ideea...

(ca vrabia râma de sub piatră și omida de pe creangă)

Ideea de azi era despre șperaclul poetic... care la mine a ajuns să fie un șperaclu al stărilor de bine. Definiție - cuvânt magic ce deschide uși ale conștiinței.

E de ajuns un cuvânt pentru ca o poartă să se deschidă, e de ajuns un semn/cuvânt pentru ca ușa să se închidă la loc. Și e timp suficient pentru toate... pentru toate cuvintele care deschid uși și pentru toate cuvintele și semnele care zăvorăsc ușile conștiinței.
Văd în ele, prin și printre ele și le simt aproape. Pot să le ating cu aripa conștiinței.
Le simt alergând furișat, ca o surpriză, pe cele fără aripi sau zburând pe altele, cu zbateri grăbite de aripi. Altele se târâie asemenea omizilor spre lăcașurile îndepărtate ale conștiinței...

(unde nimic nu e uitat sau pierdut)

Așteaptă momentul potrivit...devenirea...transformarea...schimbarea...
Toate merg întotdeauna direct la ușile potrivite. Le deschid și le închid încetișor, cu răbdare... revelație...

Am simțit dincolo de uși...am sur(prins) magia unei conștiințe și m-am aplecat asupra ei cu brațele reci și ochii lipsiți de vedere...am atins-o, m-am agățat de ea și mi-a dat căldură

(n-am furat-o, mi s-a oferit...)

Așa mă simt eu azi... alfel, bine, sferic... „minunat”, plutind în ochii propriei conștiințe.
Atâtea uși am simțit deschizându-se...



P.S.
Acum îmi dau seama...când eram mică Bica mea îmi spunea Satanaihă – cred că și ăsta era un fel de șperaclu poetic, voia să spună, de fapt, că sunt un copil deosebit de trăznăios. : )).

Gata cu traznaia pe azi, bagă cântec...

Omagiu lui Jimi Hendrix

Astăzi se împlinesc 40 de ani de când chitara Stratocaster a lui Jimi Hendrix a încetat să mai scoată vreun sunet...40 de ani în care mulţi l-au uitat pe cel care le-a condus paşii, cel care a fost cel mai mare chitarist al tuturor vremurilor.
Dar cum vechiul şi noul se împletesc întotdeauna, iar noutatea ne aduce, de cele mai multe ori, surprize plăcute, nu pot decât să le urez mult noroc câtorva prieteni, ce formează trupa The Edge, care susţin tot astăzi, 18 Septembrie, ultimul concert.
Cheers mates!
Ştiu că nu veţi uita vreodată de unde a plecat totul.

Nu putem trăi fără visele noastre

Uneori visele aleargă înaintea noastră, încercăm să le ajungem din urmă şi câteodată, prinzându-le, reuşim să le încastrăm undeva în timp, ca vise ce s-au împlinit şi au trecut la un alt nivel.
Alteori trec în viteză pe lângă noi, fără putinţa de a le atinge sau opri din goana lor nebună.
Visele nu vor muri vreodată, ele se vor transforma, vor evolua...
Încerc să nu le sufoc cu iubirea mea pentru că atunci mă vor privi îngândurate şi plictisite şi vor fugi în sufletul altuia.
Nu le las să îmi zâmbească strâmb şi stirb din amintiri prăfuite şi nici să rămână în urma mea, ci le aduc mai aproape de mine pentru a nu le pierde esenţa.

Aş dormi mai puţin, dar aş visa mai mult

Anais Nin spunea că "The role of a writer is not to say what we all can say, but what we are unable to say".
Pentru că nu sunt şi nici nu mă consider o scriitoare, îl voi cita în acest post pe Gabriel García Márquez. Fiecare cuvânt spus şi scris merită trăit.

"Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine."

Mulţumesc familiei şi tuturor prietenilor mei pentru că există. Vă iubesc!

Beautiful day

Long as freedom grows I want to seek it...cause it arises in our hearts.
A beautiful song for a lovely day.

Vişinele ucigaşe

Cred că mamele au cea mai mare putere asupra noastră...şi asta pentru că le iubim şi ne iubesc, imensa lor putere asupra noastră izvorând tocmai din iubire.
Mamele sunt mereu frumoase, deştepte şi au întotdeauna dreptate (cel puţin a mea ştiu că are).
Probabil vă întrebaţi ce are titlul acestui post cu mamele...nu e prea greu de ghicit.
Acea minunată făptură, cu privire blândă şi cu glas domol, cu tolba plină de înţelepciune, s-a gândit cât de plăcut ar fi să îmi strice mie, copilul ei adorat, ultima zi de concediu, aducând acasă două sacoşe mari, pline de vişine coapte şi plăcut mirositoare.
Mi-a zâmbit drăgălaş - cum numai mami ştie să zâmbească - a înclinat puţin capul într-o parte şi mi-a spus:
- Te rog să cureţi vişinele astea până diseara, facem dulceaţă.
Am simţit cum îmi urcă în gâtlej un urlet de furie - ŞTII CĂ SINGURUL LUCRU PE CARE NU ÎMI PLACE SĂ ÎL FAC, PE LUMEA ASTA, E SĂ CURĂŢ VIŞINE - dar nu am reuşit să îngaim decât:
- Dar mami, e ziua mea liberă, vreau să citesc şi...
- Şi să cureţi şi vişinele, neaparat...zise ma pe un ton categoric...
- Pe toate? Dar sunt atât de multe mami...am continuat pe un ton plângăreţ.
Un zâmbet şagalnic i-a luminat faţa când a spus drăgăstos, din înaltul Regatului Mamelor:
- Pe toate, o idiot copil al meu.

...

Aşa că mama a plecat la muncă şi eu am rămas cu vişinele pe cap... sau în bucătărie.
În ultima mea zi de concediu...
M-am uitat urât spre mormanul de vişine ce zăcea în chiuvetă...mă priveau toate ca nişte ochi răi şi hulpavi de hârcă, chicotind şi râzând de mine. M-am întors pe călcâie şi am fugit în cameră.
Până la urmă am făcut tot cum am vrut eu, adică am citit aproape toată ziua, fără să mai pun piciorul în bucătarie...pe la opt şi un pic îmi amintesc şi de mama şi de vişine şi de dulceaţă, aşa că m-am îndreptat cu groază spre bucătărie simţindu-mă ca o Cenuşăreasă modernă.
Deasupra vişinelor coapte plutea un nor gros de drosophila melanogaster, din alea mutante. Of, trebuia să o ascult pe mama şi să le curăţ mai repede...
Aşa îmi trebuie, dacă am amânat atât de mult inevitabilul. M-am apucat de treabă cu furie, plină de un elan nebunesc, cu muştele alea afurisite zburdând vesele pe lângă urechile mele.
După vreo trei ore eram plină de sânge vişinesc până în vârful urechilor.
Norocul meu că a venit mama acasă, i s-a făcut milă de mine şi a terminat ea dezghiocatul.
Na, deşi voi mi-aţi ucis ultima zi de concediu, v-am dovedit până la urmă!

Acolo în Regatul Mamelor e multă lumină şi multă înţelpciune.
Şi da, mamele au întotdeauna dreptate, a mea ştiu că are, mereu îmi dă bobârnace ca să mă trezească la realitate şi să mă plaseze pe orbită, că aşa sunt copiii, mereu în lumea lor imaginară.